Butoiul de pulbere de la Marea Neagră

Interviu cu Doctor Nicholas Dima, Profesor de geopolitică, scriitor, fost reporter pentru Vocea Americii

Dle profesor Dima, amplificarea tensiunilor din Ucraina soldate cu anexarea Crimeei la Federațía Rusă nuanțează un amplu joc geopolitic între Est și Vest. Cine va ieși câștigător din aceasta luptă?
–          Nu știu cine va câștiga, dar va pierde Rusia sigur, asta este părerea mea.
Dacă doriți amănunte, Rusia este încă o țară cu mentalitate expansionistă, care vrea zone tampon la marginile ei pentru că probabil, își dă seama conștient sau inconștient că deține teritorii care nu le aparține și atunci îi e frică să nu piardă ceea ce nu a fost niciodată a ei. Pe de altă parte, sunt teritorii gri, teritorii care aparțin și Rusiei și Ucrainei,  și României și așa mai departe. Ei nu vor să cedeze aceste teritorii, vor să le controleze, dar nu mai au puterea economică și nici militară să o facă, sunt la limita expansiunilor lor posibile. Cred că Rusia va pierde, dar vor suferi și alte popoare, la ora actuală va suferi Ucraina.

 
La ce efecte pe termen lung ar trebui să ne așteptăm?
–          Dezechilibrarea situației în Europa de răsărit, probabil modificarea granițelor Ucrainei și probabil revenirea Basarabiei la România.

 
Există mai multe focare de instabilitate în acestă regiune, pe lângă Ucraina, sunt tot mai evidente încercările secesioniste din sudul RM, nemaivorbind de Transnistria. Cum vedeți soluționarea acestor probleme care perturbă până la urmă securitatea mondială?
–          Eu văd un conflict la un moment dat, un conflict violent, probabil că concflictul va fi între Rusia și Ucraina, dar va antrena occidentul și probabil că și America. Și atunci or se ajunge la o nouă înțelegere internațională care să afecteze și teritoriile țărilor respective or se ajunge la un război. Nu văd o soluționare pașnică decât dacă lucrurile se opresc aici și nu cred că se opresc aici.

 
Care ar trebui să fie rolul României în acest context?
–          Prudență și pregătire, să înțeleagă scenariile care se pot dezvolta de aicea și să aibă o diplomație bine pregătită, capabilă să intervină la momentul potrivit și n-ar strica și puțină armată destul de solidă capabilă să pacifice o situație dacă s-ar întâmpla ceva în sudul Basarabiei, sau la gurile Dunării, revolte, rebeliuni, o insurecție locală, e nevoie ca o forță să mențină ordinea acolo și asta poate să o facă numai forțele militare. Deci România, are nevoie de diplomație clară și de ceva forțe militare, nu să se arunce în luptă dar să înțeleagă vecinii că ai cu ce interveni.

 
Care ar putea fi rețeta succesului  pentru viitorul RM și pentru limitarea influenței rusești  în această zonă?
–          Există soluții teoretice dar nu pot fi aplicate practic. Întâi ai nevoie de dezvoltare economică, însă nu e posibilă întrucât sute de mii de basarabeni sunt plecați în occident, ei nici măcar nu mai sunt parte din acel fervent local, din acel fenomen care să producă mișcarea, să producă un eveniment, o renaștere. Din punct de vedere economic, Moldova nu are capacitatea să se refacă singură, nici din punct de vedere politic nu are nici un sens să fie separate de România. Geopolitic a fost creată de Rusia și menținută în continuare prin diverse instigații, presiuni, intervenții economice, coloana a 5, Partidul Comunist, rusofonii etc. Viitorul trebuie să fie alături de România și renastrea ei economică nu poate avea loc separat de România pentru că nu are resursele necesare, iar occidentul , UE n-o poate ajuta prea mult pentru că nu se pot ajuta pe ei și pentru că intra în conflict cu Rusia. Situația este complexă, complicată și necesită multe schimbări care să aibă loc în același timp. Una este schimbarea economică, să-i țină pe oameni acasă, să fie mulțumiți și a doua este mentalitatea și atitudinea care se face prin educație de lungă durată, vor ajutor din vest și în cazul ăsta trebuie să vină din partea României și nu prea vine.

 
Interesul care apropie SUA și România este limitarea puterii Rusiei, spunea George Fridman, fondatorul agenției Stratfor. Se poate spune că Rusia este o putere în ascensiune?
–          Aș putea spune că Rusia este o putere în revenire după destrămarea și dezmembrarea URSS. Nu poate fi decât o putere regională, care se opune tendințelor occidentale, chinezești, din Asia Centrală, din sud , dar nu mai este o putere expansivă pentru că nu mai are de unde, nu mai are resurse. În ce privește George Fridman, care întradevar a făcut afirmații în acest sens și am și scris despre ele, el recomandă limitarea puterii Rusiei de către țările limitrofe împreună cu NATO și America, dar în același timp spune că SUA nu poate să ajute prea mult aceste țări și că ele să se ajute singure. Păi aici există o contradicție de termini, ele au nevoie de America pentru că nu se pot ajuta singure și dacă se ajută singure nu mai au nevoie de America. Undeva trebuie păstrat un echilibru între SUA, NATO și țările limitrofe Rusiei care se tem la ora actuală. România se teme dar nu prea văd motive decât în privința R.Moldova. Se tem până la un punct și țările baltice, unde rușii au interese deasemenea. Dar având în vedere că toate aceste țări de la Marea Baltică până la Marea Neagră sunt membre ale NATO, eu cred că Rusia nu va îndrăzni să treacă dincolo de frontierele Alianței nord-atlantice.

 
Ce urmează după Crimeea?
–          Ar trebui să urmeze bazinul Donețkului, Republica Populară Donețk, acesta probabil că se va întâmpla curând. Rușii vor testa atitudinea occidentului, atitudinea Ucrainei și dacă reusesc să anexeze, să federalizeze, să alipească la FR și Donețkul, atunci trebuie să vedem ce reacție va avea Ucraina și occidentul, însemnând NATO, UE, SUA. Dacă ucrainenii se vor lupta, vor pierde dar vor face Rusia să sângereze până la punctul la care va trebui să se retragă așa cum s-a retras din Afganistan. Dacă ucrainenii nu luptă, urmează Odesa și sudul până când rușii vor dezmembra Ucraina.

 
Sancțiunile occidentalilor sunt destul de modeste împotriva Rusiei după anexarea Crimeei…
–          Da, sunt modeste. De fapt nu e greu de înțeles, dar e curios că pe de o parte occidentalii s-au arătat revoltați , pe de altă parte n-au făcut aproape nimic și nu poate face mare lucru pentru că are nevoie de resursele energetice pe care le importă din Rusia. O schimbare a atitudinii implică în primul rând modificarea arterelor de import de petrol și gaze, iar acest lucru nu se poate face decât în 5-8 ani, timp în  care Rusia și-a făcut toate calculele, ei au suficient timp la dispoziție ca să destrame Ucraina fără să provoace un război.

 
Cum definiți  rolul diasporei românești pentru promovarea intereselor României în lume?
–          E delicat pentru că vorbim de lucruri diferite. Eu fac parte din generația de exilați, sunt plecat de 45 de ani. Din generația mea am rămas puțini care mai luăm atitudine, mai suntem, dar puțini. Și luăm atitudine atât sufletească de la om la om (trimitem bani în țară, ajutăm pe unde putem), cât și intervenim pe lângă forurile politice occidentale, mai ales în cazul nostru la Washington. Dar generația care a venit după noi este o generație de refugiati economici, sau de emigranți care au venit pentru un trai mai bun. Până acum nu am reușit să stabilim un contact firesc și durabil între generații și nici ei nu s-au organizat până la punctul în care să reprezinte o forță iîn America. În Europa poate e mai ușor pentru că sunt mulți, mai grupați, sunt mai apropiați, vin des în țară, comunică mult mai ușor, poate că e mai ușor în Europa decât în America. Dar e încă mult de așteptat de la cei care au plecat din România și R.Moldova în ultimii douăzeci și ceva de ani. Nu s-au organizat cum trebuie, nu ne reprezintă cum trebuie, nu mențin un contact natural, așa cum a făcut generația mea acum 30-40 de ani.